Şi a fost concertul lui Dan Grigore. Dublu laureat al Festivalului Enescu, Dan Grigore a căntat Enescu pe toate meridianele lumii. Enescu, despre care spune el, abia acum incepe să fie cunoscut.
Şi a fost concertul lui Dan Grigore. Dublu laureat al Festivalului Enescu, Dan Grigore a căntat Enescu pe toate meridianele lumii. Enescu, despre care spune el, abia acum incepe să fie cunoscut.
A căntat Rahmaninov "Rapsodia pe o temă de Paganini" mai minunat ca niciodată. Il vănez de două ediţii să cănte la bis un Scriabin. Nu a fost să fie! Un pianist remarcabil Dan Grigore. E normal: a studiat pianul şi teoria muzicală mai intăi cu Eugenia Ionescu, apoi cu Florica Muzicescu, iar armonia şi compoziţia cu academicianul Mihail Jora - prieten apropiat al lui George Enescu şi profesor al lui Dinu Lipatti - , cel care va spune intr-o recomandare adresată Ministerului Culturii: "Dan Grigore este un talent excepţional, care nu suferă comparaţie cu tot ce trece drept mare talent in Romănia".
Duminică, 16 septembrie, am fost din nou la Ateneu. Era atăt de multă lume, incăt aerul incălzit ne aducea in levitaţie. Oare ce secret, ce miracol al venirii publicului la spectacol există şi nu-l ştim? Cine-l cunoştea pe acest pianist mititel, modest, urăţel care cănta ca un Dumnezeu pe numele lui Murray Perahia? Tot ce ştim despre el e că e prieten cu romănul Radu Lupu. Il iubeşte pe Bach, cu care şi-a şi inceput concertul, lucrează la o ediţie completă a sonatelor de Beethoven. In concertul de la Ateneu a căntat Sonata nr. 15. A căntat in aşa fel, incăt am crezut că n-am mai auzit-o niciodată. Era muzica cerurilor. Şi cănd vorbeşti cu Perahia e atăt de laconic, atăt de modest, parcă ar vrea să scape mai repede şi să se aşeze la pian. "Incerc să aduc la lumină sunetul pe care-l aud in minte", spune pianistul.
Â
Candoare. Poate e obo
