Daca mizeria de saptamana trecuta de la Sinaia se numeste festival ("Sinaia forever", Doamne fereste!), un festival este si ceea ce se petrece in viata noastra politica in aceste zile.
Sa le luam pe rand. Se introduce si se discuta fara interes motiunea de cenzura a PSD impotriva guvernului PNL-UDMR. Dl presedinte Traian Basescu isi aminteste ca a promis sa dea seama in fata maselor largi populare in Piata Universitatii, unde, pe cand domnia sa era inalt functionar in Ministerul Transporturilor ceausist, s-a petrecut partea sincera si dezinteresata a revolutiei din decembrie 1989 de la Bucuresti (ca a mai fost una sincera, inainte, la Timisoara) si unde, pe cand domnia sa era si mai inalt functionar in acelasi minister sub FSN, au venit minerii trimisi de Ion Iliescu sa-i casapeasca pe cei care il contestau. Dl Emil Constantinescu isi aduce putinii sustinatori vizavi, sa-i reaminteasca aceste lucruri actualului presedinte si pana la urma nici unul, nici altul nu reusesc sa-si duca la capat intentia: dl presedinte actual sa-si dea raportul, dl presedinte fost sa-i scoata dlui presedinte actual Piata Universitatii din cap. Partidele se dau de ceasul mortii sa prevada ce s-ar putea intampla daca motiunea de cenzura va fi votata. Aliante nu se pot face sau, din contra, se pot face oricate, dar mai ales cea pentru guvernul zis "de uniune nationala", intre PD si PSD, refacand vechiul FSN, tot o uniune nationala, marca Ion Iliescu. Dl Traian Basescu anunta ca, daca acest guvern cade, va numi un prim-ministru democrat. Anuntul e de natura sa-i descurajeze pe multi sa mai voteze motiunea, asadar, e mai degraba in favoarea dlui Calin Popescu Tariceanu. Din cei 322 de altadata, doua treimi ar trebui acum sa voteze cum vrea dl Traian Basescu!
In timp ce structurile care ar trebui sa absoarba din bugetul european sume mari nu sunt pregatite, zilele si
