Presedintele francez Sarkozy i-a suparat pe multi in Uniunea Europeana cand, mai zilele trecute, a criticat articulat politica Bancii Centrale Europene (BCE) in recenta conjunctura creata pe plan international si in zona euro de criza segmentului imobiliar al pietei financiare din SUA. A suparat, dar, evident, n-a putut surprinde pe nimeni, deoarece criticile la adresa BCE, care gestioneaza euro, au constituit un laitmotiv al campaniei sale electorale. si dl Sarkozy n-a facut deloc un secret din dorinta de a aduce actiunile BCE sub controlul guvernelor din tarile participante la sistemul euro. Recentele critici au coagulat si mai tare impotriva presedintelui francez frontul comun din Uniunea Europeana care, in frunte cu oficialii BCE si cu cancelarul german, Angela Merkel, taxeaza demersurile dlui Sarkozy ca o inadmisibila incercare de intruziune a politicului in gestiunea, ce a devenit si trebuie sa ramana independenta, a unei banci centrale.
Lucrurile nu sunt insa tocmai simple si dl Sarkozy nu poate fi doar taxat ca nu prea intelege problemele economico-financiare, asa cum au acuzat unii dintre adversarii sai din Uniunea Europeana ca sa minimalizeze implicatiile. Dl Sarkozy este nemultumit de politica BCE de sprijinire a unui euro prea puternic, unii spun chiar supraevaluat, care constituie un mare dezavantaj concurential pentru marfurile europene in competitia mondiala.
Criticile dlui Sarkozy suna familiar pentru exportatorii romani, care stiu mai bine decat oricine, pe propria piele, ce inseamna ca moneda in care efectueaza cheltuielile (leul) sa creasca artificial, fara legatura cu conditiile de baza din economie, diminuandu-le incasarile si sufocandu-i.
De fapt, multe tari din zona euro impartasesc interpretarile presedintelui francez. Mai mult, insa, dl Sarkozy a fost in fond foarte precis in criticile la adresa politicii BCE in recentul contex