Brindusa Armanca
Media culpa
Editura Curtea Veche, Seria „Actual“, Bucuresti, 2006, 454 p.
Mircea Vasilescu
Europa dumitale. Dus-intors
intre „noi“ si „ei“
Editura Polirom, Colectia „Ego. Publicistica“, Iasi, 2007, 330 p.
Ca sa faci ziaristica in Romania postcomunista e nevoie de un dram de curaj si inconstienta ori, pe plan contrar, de o doza solida de ipocrizie. Peisajul presei romanesti actuale este, in multe privinte, descurajant. Fara a generaliza pe nedrept, putem spune ca predomina goana dupa non-subiecte, invalmaseala relatarilor, a opiniilor si a atacurilor ori pasiunea unora de a emite sentinte memorabile despre orice, ca semn al unei expertize in toti si in toate. Curajul si inconstienta ramin in continuare ingredientele necesare pentru jurnalismul de calitate, chiar daca nu o data sint sufocate de balastul celorlalti, menit sa mentina o situatie de pseudoprofesionalism, in care pseudoziaristii se simt in largul lor.
Articolele de ziar ori de revista, adunate in paginile unuia si aceluiasi volum, reprezinta, la prima vedere, o tentativa de a depasi conditia de scrib al momentului. Caci jurnalistul, prin insasi natura sa, nu isi prea poate permite sa indrazneasca sa aspire la mai mult decit la a fi citit sub presiunea evenimentelor cotidiene, ziarul fiind lasat apoi pe bancheta de tren ori pe scaunul din tramvai.
Intelectualul-jurnalist si jurnalistul-intelectual
Exista, insa, in Romania mai cu seama, dar nu numai, un tip aparte de jurnalist: intelectualul-jurnalist. intii de toate, el trebuie deosebit de jurnalistul-intelectual. Cel din urma, convins de importanta pe care i-o da aparitia propriului nume intr-un cotidian, crede ca a scrie si a expune opinii mai degraba de duzina il califica, automat, la un binemeritat loc in galeria ingrijitorilor morali ai natiunii. Totusi,