Zvetlana Ionela Zmău are şapte ani şi a fost crescută de când avea cinci luni de bunicul său. Mama sa a abandonat-o în casa bunicului şi a plecat. Îşi vede fiica destul de rar, dar micuţa ştie că singura ei mamă a fost bunicul. În urmă cu şapte ani, Gheorghe Zmău a descoperit într-o dimineaţă că fiica sa, care avea o fetiţă de cinci luni şi jumătate, a fugit de acasă. În pătuţul din camera de zi a „uitat-o“ pe Zvetlana Ionela. „Mi-a lăsat-o mamă-sa şi a plecat. Nu am ştiut ce să fac prima dată. Mi-era teamă să pun mâna pe ea, dar o iubeam mult de tot şi am hotărât să-mi cresc nepoţica. Peste un an am trecut-o pe numele meu şi de atunci o am în plasament“, a spus zâmbind bunicul Gheorghe. Anii au trecut, bunicul a învăţat să îmbăieze bebeluşul, să-i pregătească mâncarea, să-i citească poveşti înainte de a adormi. Gheorghe Zmău spune că îşi iubeşte nepoţica atât de mult, încât nu vede rostul vieţii fără ea. „Nu pot să trăiesc fără ea. O iubesc ca pe ochii din cap! Nu am pe nimeni altcineva în afară de ea. Ne avem unul pe celălalt şi ne este bine. I-am fost, în anii ăştia, şi bunic, şi mamă, şi tată! I-am dat tot ce am putut şi am educat-o aşa cum a trebuit“, a spus bunicul. Un copil înţelegător şi cuminteIonela, cum îi spune bunicul, a crescut frumos la umbra înţelepciunii şi bunătăţii bătrânului Gheorghe Zmău. Bărbatul are 56 de ani şi îşi creşte nepoţica dintr-un ajutor de 82 de lei primit de la stat. A lucrat zeci de ani pe şantierele din Gorj, însă nu are vârsta pensionării şi, din păcate, are şi probleme de sănătate. Ionela nu ştie ce înseamnă nici măcar o injecţie. „Am avut noroc. Fetiţa nu ştie ce este o injecţie. Doar vaccinurile le are, în rest a fost sănătoasă. A crescut frumos, acum este în clasa I şi mi-a fost greu cu rechizitele. Am dat pe caiete 65 de lei. Am mare noroc cu fata, este înţelegătoare şi cuminte. Ştie că nu avem bani şi nu face mofturi