9 OCTOMBRIE 2007 – 19 IANUARIE 2008
EXPOZITIA ITINERANTA "ECOUL EVENIMENTELOR DIN 1956 IN ROMANIA"
Argument
Morti neingropati? Martorii unei epoci? Lipsa memoriei colective? - sau doar o banda de vinovati? Eroi necunoscuti ingropati fara funeralii? Doar sentimentul absentei, constiinta, fara drepturile omului?
Acestea sunt principalele intrebari care se ivesc in fata istoricului specialist in arhive, atunci cand incearca sa vorbeasca despre evenimentele anului 1956 in Romania si in lume. Se organizeaza expozitii, se scriu petitii, vointa pentru reabilitare se manifesta in cercuri restranse, dar aproape degeaba, lipsa de memorie si reaua vointa a Puterii, a carei superficialitate superficialitatea aroganta nu ingaduie aproape nicio clipa ca soarta, jertfa, angajamentul celor care vroiau schimbarea a ceea ce exista acolo unde cruzimea dictaturii devenise rutina, a celor care au participat atunci la evenimente, sa devina parte a memoriei colective.
Douazeci si patru de executii, paisprezece mii de ani de inchisoare, schimbarea pentru totdeauna a catorva mii de vieti – acesta este suma pedepselor primite de cei ce au indraznit sa se solidarizeze cu revolutia din Ungaria. Nu este vorba doar despre revolutionari, despre eroi sau caractere iesite din comun. Este vorba despre oameni care s-au saturat de soarta nedemna, de opresiune, de presiunea politica si ideologica necrutatoare, de armata de servicii secrete, de "succesele" comunismului, de pacostea stalinismului...
Acestea sunt principalele trasaturi care se contureaza in fata celui care studiaza aceste evenimente sau doar citeste despre ele. Si cine citeste despre aceste evenimente nu poate decat sa se mire: acei oameni, care au indraznit sa se indoiasca, sa intrebe, sa se revolte in numele aspiratiei spre armonie si solidaritate aproape ca nu au nici nume, sunt siluete nemarcate pe