Vărăritul, meserie veche, cu rădăcini în negura timpului, îşi trăieşte ultimele clipe de viaţă în Mehedinţi, unde mai sunt doar câţiva oameni ştiutori ai meşteşugului
Vărăritul, meserie veche, cu rădăcini în negura timpului, îşi trăieşte ultimele clipe de viaţă în Mehedinţi, unde mai sunt doar câţiva oameni ştiutori ai meşteşugului
Numărul ţăranilor din Mehedinţi care muncesc ca la ocnă pentru a produce în propria gospodărie bulgări de var se împuţinează pe zi ce trece. Farmecul tradiţiei nu-i mai atrage pe tineri, care consideră că afacerea este nerentabilă.
Aşa se explică de ce cuptoarele construite special pentru arderea pietrelor calcaroase încep să fie lăsate în paragină. Nea Dănilă Rafa, un ţăran de 64 de ani din comuna Bâlvăneşti, ne-a explicat de unde vine expresia atât de des folosită în judeţ: ,,Te omori ca vărarul cu munca".
Ţăranii vărari din comunele situate în nordul Mehedinţiului - Bala, Godeanu sau Bâlvăneşti - se răresc, şi, odată cu ei, tradiţionala ocupaţie începe să fie dată uitării. Până nu de mult, aceşti oameni ai muntelui şi-au câştigat existenţa numai din aşa ceva, iar alţii chiar au prosperat.
Bucăţile de var de cea mai bună calitate, produse după o muncă titanică, erau la mare căutare în comunele din zonele de câmpie, unde "muntenii" le aduceau în căruţe cu coviltir, trase de boi puternici.
De cele mai multe ori, tranzacţia nu se făcea pe bani, ci existau trocuri prin care varul se dădea pe cereale sau legume. Varul bulgări se foloseşte şi acum la dezinfectarea fântânilor, iar cel "stins în apă" are o calitate mult mai mare decât a varului industrial. Cel puţin aşa susţine nea Dănilă Rafa, un vărar de 64 de ani din comuna Bâlvăneşti, care, din cauza bolii, e nevoit să se lase de această pasiune ale cărei taine le-a desprins când era flăcău.
Dănilă Rafa mai are o supărare: nu e sigur că fiul să