Imi place grozav coperta unei cărţi pe care am primit-o de curănd, "Clinica tulburărilor de memorie". Primul cuvănt este foarte clar tipărit, al doilea ceva mai palid iar ultimul, "memorie", cu greu poate fi descifrat.Simboluri transparente. E relativ uşor să uiţi ceva, poate chiar prea uşor.
Imi place grozav coperta unei cărţi pe care am primit-o de curănd, "Clinica tulburărilor de memorie". Primul cuvănt este foarte clar tipărit, al doilea ceva mai palid iar ultimul, "memorie", cu greu poate fi descifrat.Simboluri transparente. E relativ uşor să uiţi ceva, poate chiar prea uşor.
Â
La ora asta un computer banal poate conţine de 1.200 de ori mai multă informaţie decăt unul de acum 10 ani şi este de 400 de ori mai rapid. Am luptat vreme de decenii pentru a ne aminti tot ce se poate. Se pare că a venit momentul să invăţăm să şi uităm. Din nou.
Mai bine decăt oricine altcineva, Jorge Luis Borges a inţeles riscurile unei memorii perfecte in povestea lui "Funes el memorioso", cel inzestrat cu darul amintirii totale, dar şi paralizat de el.
Nimeni nu şi-a imaginat insă că vom ajunge la o zi in care totul, absolut totul, este inregistrat, accesibil şi disponibil. Se aud voci alarmate de riscurile legate de această situaţie. Serviciile de internet promit că vor incepe să mai şteargă căte ceva din vasta lor memorie. In cel mai rău caz, la un an, doi de la inregistrare, o viaţă de om in termeni de computer.
Dacă ar fi vorba de o problemă individuală şi nu de una la scară planetară, lucrurile ar fi ceva mai simple, am dori să ne uităm insuccesele, gafele, eşecurile. Istoricii austrieci ar prefera să uite bătălia de la Caransebeş din 1788 in care două regimente vieneze s-au măcelărit reciproc (10 mii de morţi!) animate de convingerea că luptau cu oştile otomane. Acestea aveau să ajungă pe cămpul de bătălie doar peste două zile.