Emilian Marcu Nu cred sa existe undeva, in vreun colt al planetei (este vorba de partea civilizata totusi), o tara, un popor, care sa aiba atatia artisti pe metru patrat in arta fluieratului in biserica, asa cum exista in Romania, mai ales cea contemporana.

Daca este cumva o miscare seismica, sau un obiect neidentificat apare pe cerul instelat, o ninsoare in august, un ciclon in februarie sau fixarea datei pentru darea oilor la monta, apare artistul in arta fluieratului in biserica si isi da cu presupusul, ba mai mult, se si angajeaza pe loc si sustine sus si tare ca doar el poate rezolva dificila problema. El, artistul nostru, transforma lucrurile irezolvabile in probleme rezolvate. Omul nostru, care, nu se stie inca pe ce criterii, este ales, devine specialist in varii domenii.

Este cumva nevoie de un cosmonaut? Specialistul nostru in arta fluieratului in biserica, fara sa stie, nici macar, unde se afla cosmodromul, se si infiinteaza la post, cu trupu-i tantos si muschii trosnind pe el de importanta, dispus sa rezolve aceasta problema capitala. Este nevoie, cumva, de presedinte la un comitet, fie si judetean, sau o comitie, de redactor sef, la cine stie ce ziar sau televiziune, omul nostru, mare specialist la toate, se prezinta cu aerul ca numai el poate impunge, mai departe, tara cu eleganta si cu forta cu care impinge balotul de aer pe scara de incendiu sau umbra pe scara de serviciu. Omul nostru, bun la toate, este mereu in pozitie de drepti, sentinela in serviciul permanent al optimismului, hahaie, se agita cu miscari dezordonate numai pentru a atrage atentia celor din jur. Si trebuie sa recunosc: strategia sa este mereu castigatoare. Dar de fiecare data, cum este si firesc, el se loveste si de pragul cel de sus si de cel de jos, in acelasi timp, caci insul nu se ridica mai sus de inaltimea umbrei sale.

Are cineva nevoie de un in