Inca nu s-au stins bine ecourile, placerile si bombanelile iscate de Festivalul „George Enescu“, ca deja noua stagiune muzicala intra pe fagasul interesului nostru imediat. Cei familiarizati cu Sala Radio sau cu Ateneul Roman se vor simti mai putin crispati in aceste spatii mai mici si mai confortabile din punct de vedere sonor, decit in hardughia de prost gust si rea auditie numita Sala Palatului.
Oricit am vrea sa ne relaxam acolo, ne este imposibil. Sala Mica, da, Sala Mare, ba! Chiar daca ar veni si mama orchestrelor din Germania sau SUA si dirijori ar fi Beethoven, Enescu sau Mahler insisi. Ceva nu merge „acolo“, nu functioneaza sensibilitatea noastra, nu se leaga si nu se construieste muzica. Dar cine stie, poate ca preconizata noua croiala a salii ne poate scoate din acest impas, desigur, mai mult decit subiectiv. Bucurestiul si noua viata muzicala romaneasca, extrem de active, sa recunoastem, merita si oarece spatii adecvate marii muzici.
Un splendid inceput de stagiune, mai mult decit incitant, la Studioul de concerte „Mihail Jora“ al Societatii Romane de Radiodifuziune. O sala plina a profitat nu doar de frumusetea unei tandre zile de toamna, ci si de neasteptatul program oferit de Orchestra Nationala Radio. Sub bagheta unui sef de orchestra moldovean de talie internationala, Alexandru Samoila. Care s-a produs cu un program integral Richard Wagner. Nu foarte frecventat prin Romania, nu doar pentru ca „strica vocile“ delicate ale artistilor, ci pentru faptul ca „genul“ – si geniul – wagnerian nu sint chiar pe gustul marelui public autohton. Nu intram in speculatii, dar, sa recunoastem, Wagner are si in Romania admiratorii lui nu mai putin patimasi.
„Pagini celebre“ din diferite opere, alese cu grija si reproduse cu multa atentie pentru detalii. Alexandru Samoila, care ne-a mai vizitat tara, este un prestigios si experimentat
