E clar, Mircea Geoana a intrat intr-o situatie foarte complicata. Sa te pui de-a contra cu Iliescu si trepadusii sai nu e prea confortabil. Si asta pentru ca, in primul rind, cine e cu Iliescu nu e cu el din interese financiare – nu, aici loialitatea are baze mai adinci, infipte in lichelism si servilism nomenclaturist. Oameni de tipul lui Iliescu sau chiar Nastase nu urmaresc sa puna mina pe putere pentru a-si musamaliza niscaiva afaceri dubioase, ci vor puterea pur si simplu.
Ion Iliescu a devenit, in 18 ani, un specialist in lupta pentru puterea politica. Ceea ce il mina in lupta este setea de putere, si atit. Or, sa intri in conflict cu un asemenea tip de politician nu e prea bine... Acuma, sincer, nici nu-l pling pe Geoana: omul si-a cam sapat singur groapa.
in timp ce adversarii sai din interior au tacut si au facut, ca sa spun asa, Geoana a ales solutia ciinelui care latra, dar nu musca – a vorbit foarte mult, dar a facut foarte putin. Nici unul dintre proiectele sale politice nu s-a materializat. Or, era imposibil ca Iliescu sa nu speculeze acest lucru. Iliescu nu uita infringerea suferita in fata lui Geoana. Iliescu este orgolios si va incerca sa demonstreze tuturor ca au ales gresit atunci cind l-au votat pe Mircea Geoana. Fata de acest orgoliu si de setea nemasurata de putere, o posibila intrare a PSD la guvernare s-a aflat prea putin in calculele batrinului bolsevic. Mai ales ca era pe un an si, se stie, Ion Iliescu e un politician de cursa lunga si de mandat prelungit. Un an la guvernare nu i-ar fi ajuns nici pe una din maselele sale de activist...
in Cel mai iubit dintre paminteni, Petrini ii replica securistului care il ancheteaza: „cunosc istoria revolutiilor si va asigur ca totdeauna cei care s-au aflat in situatia dumneavoastra au avut soarta victimelor lor“. Ei bine, sint profund deranjat ca, in cazul lui Ion Iliesc
