Cam multa maturitate scirbita la poetii si poetele care debuteaza astazi atit de repede, poate si ca semn al unor vremuri in care acestia constata (nu fara durere si dezolare) ca jocurile gratuite postmoderne s-au perimat si ca a fi in avangarda inseamna a fi rebel fata de estetica postmodernismului. Poate ca, peste ceva timp, istoria literara ii va consemna tocmai pe „douamiisti“ ca inovatori ai poeziei, iar pe debutantii de azi, ce continua estetica postmodernismului, ca simple prelungiri ale unui curent deja vechi, ce-si traieste crepusculul. Dar ca sa ajunga la capitolul de inovatie intr-o istorie literara, noii scriitori mai au de lucrat la expresie, caci vointa, intensitatea si sinceritatea trairii nu sint suficiente.
Printre acestia, Miruna Vlada face un salt de la Poemeextrauterine la Pauza dintre vene. Acest volum, aflat in pregatire la Cartea Romaneasca, are si un blog (www.mirunavlada. wordpress.com), creat ca o preintimpinare a cartii. Asadar, blogul volumului a aparut public ca un fel de prospectare a pietei de cititori si ca o palpare a terenului virtual, cu destul de putine poeme insa si cu mentinerea unui suspans pentru cresterea rating-ului la blogul cartii.
Poeta are si o pagina personala, http:// 360.yahoo.com/miruna17vlada, de fapt, mai mult un jurnal sentimental si mundan, cu titlu cvasioniric: vlada viseaza ca scrie, ca naste cuvinte vii. E un jurnal aproape exclusiv despre pasiunile sale (Frida este una dintre ele), despre propria relatie amoroasa (picurata cu certuri, impacari, calatorii etc.) cu O. (Octavian Soviany), o relatie proiectata ca reiterare a imaginii cuplului Frida-Diego. Acum poeta devine un autopersonaj sentimental (unde e poeta visceral-agresiva?) care are oroare de furtuna (cu exceptia saruturilor in ploaie si a mirosului de tei de dupa ploaie), care gateste sau se preocupa de familie, care are o autoironie
