Dintre toate cartile de literatura romana pe care le-am tradus si publicat in Spania din 1994 pina azi, trei sint cele care ies in evidenta prin extraordinarul succes de critica si de public pe care l-au avut: Jurnalul portughez al lui Mircea Eliade (2001), Jurnal 1935-1944 de Mihail Sebastian (2003) si intoarcerea huliganului de Norman Manea (2005). E ciudat ca in toate trei cazurile este vorba despre carti care apartin unui gen foarte putin cultivat in tara noastra si care nu are prea multi adepti: memorialistica.

Dintre acestea trei, cea care a avut impactul cel mai mare a fost, fara indoiala, Jurnalul lui Mihail Sebastian, ceea ce nu ne surprinde pentru ca s-a bucurat de acelasi succes si in restul Europei. Doar ca in cazul Spaniei exista diferente, avind in vedere ca Spania nu a fost putere beligeranta in cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar faptele despre care se vorbeste in carte sint destul de straine cititorului spaniol. Sigur ca cea care a contat foarte mult a fost, de asemenea, calitatea literara remarcabila a cartii.

Presa culturala spaniola a primit cartea cu surprindere; Sebastian era un scriitor absolut necunoscut, nu i se mai tradusese nimic altceva in spaniola. Si, dintr-odata, ne gaseam in fata unuia din marile jurnale ale secolului XX. Au existat critici care l-au comparat, favorabil, cu acela al lui Klemperer. Reactia presei a fost unanima in ceea ce priveste calitatea cartii, asa incit ar trebui sa ma intorc mult in trecut ca sa gasesc un caz asemanator. A fost analizata in toate suplimentele literare si in toate revistele, pe suport de hirtie sau electronic, si au scris despre ea cele mai bune condeie ale tarii. Trebuie sa spunem ca, spre deosebire de editia franceza, cea spaniola a fost completa, existind si o prefata generoasa care a familiarizat cititorul cu peisajul in care se petrec faptele, oferindu-i suficiente