Premiul Nobel pentru Medicina de anul acesta a adus in prim-plan, in afara de realizari stiintifice deosebite, o biografie remarcabila a unui supravietuitor.
Povestea unuia dintre cei trei laureati ai Nobelului pentru Medicina, americanul de origine italiana Mario Capecchi, nascut la Verona in 1937, ar putea fi scrisa intr-un roman demn de Premiul Nobel pentru Literatura sau ar putea deveni un scenariu de Oscar. In timp ce studiile sale traseaza liniile definitorii ale stiintei secolului 21, biografia sa si a stramosilor sai reflecta istoria agitata a secolului 20.
Bunicul lui Mario Capecchi, un arheolog german, a fost impuscat din greseala de camarazii proprii, in primul razboi mondial. Tatal, un aviator italian, a fost ucis in al doilea razboi mondial, iar mama lui, Lucy Ramberg, americanca, a fost trimisa de nazisti in lagarul de la Dachau, din cauza legaturilor sale cu un grup de artisti antifascisti, care isi spuneau "Boemii". Cand a fost ridicata de Gestapo, in 1941, fiul pe care il avea din povestea de dragoste cu aviatorul Luciano Capecchi (cu care nu s-a casatorit) abia implinise patru ani. La inceput, micutul Mario a fost ingrijit de o familie de prieteni de-ai mamei, dar dupa un an el a ramas in voia sortii.
Timp de trei ani, Mario a trait pe strazi, fie singur, fie alaturandu-se pentru scurte perioade de timp unor bande de copii. A supravietuit cersind, chiar furand uneori, "in cea mai mare parte a timpului flamand", dupa cum isi aminteste. Din cand in cand, a mai gasit adapost si in orfelinate, ajungand in final intr-un spital din Reggio Emilia, intr-un salon cu copii abandonati, unde primea o cana de cafea si o bucata de paine in fiecare zi. Subnutrit si chinuit de febra, nu avea putere sa plece mai departe. Printr-un miracol, mama lui a supravietuit detentiei la Dachau si, imediat dupa ce lagarul a fost eliberat de aliati, in 1945,