Mircea Miclea(Foto: © Mira Marincas)
Cine intra astazi intr-o universitate romaneasca va descoperi, alaturi de oameni excelenti, o specimen nou: baronul universitar. Identificarea lui e relativ usoara, daca tinem seama de urmatoarele caracterisitici.
Mai intai, baronul universitar e obsedat de putere, asa ca il veti gasi, timp de multi ani, mai degraba prin rectorate sau decanate decat prin laboratoarele de cercetare. Daca primul mandat se apropie de sfarsit, si-l pregateste cu orice pret pe al doilea. Daca nu mai poate fi Rector, isi inventeaza o functie de Presedinte de universitate.
Ca sa-si extinda puterea, inventeaza mereu noi specializari universitare, sub pretextul ca, oricum, invatamantul se masifica. Nimeni nu stie mai bine ca el ca o noua specializare inseamna noi posturi didactice vacante, pe care le vor ocupa yesman-ii, sicofantii sau vasalii din afara universitatii care platesc tribut si fac juramant de credinta.
Aproape orice noua specializare devine o noua feuda, unde se impart catedre, functii si bani contra servicii si ascultare de porunci.
In al doilea rand, baronul universitar practica dedublarea. Sub retorica europeana, noua sa limba de lemn, se ascunde adevaratul discurs, al faptelor sale de jalnic satrap oriental. Cei care il lauda sunt premiati, cei care il critica - ostracizati, cei care tac, cocosati sub propria lor lasitate, sunt mangaiati pe crestet.
Libertatea academica e pentru ei vorba goala, flatus vocs, cum ziceau scolasticii. Autonomia universitara este impinsa pana la delir personal. Complicitatea si jocurile de culise devin moneda curenta; orice diferenta inseamna, pentru ei, o amenintare care trebuie anihilata.
In al treilea rand, baronii universitari sunt obsedati de propria lor imagine. Ti
