Fotbalul românesc a avut o mai lungă perioadă fastă pe timpul consideratei „Generaţii de Aur”. Nu se concepea turneu final în care România să nu fie prezentă şi unde să nu aibă re-zultate notorii. A fost un 1994 cu sferturile lui nefaste din prelungiri, a mai fost un 1998 cu ieşirea din grupe, în ceea ce priveşte Mondialele, pentru că la Europene semnam doar prezenţa. Totul s-a încheiat în 2000, la Europenele din Belgia şi Olanda, pentru că au urmat două mondiale ratate şi europenele de acum patru ani, în care Balcanii au fost salvaţi de greci.
Se pare că ne-am trezit la realitate. Campionatul intern a început să aducă din nou talente, iar cei plecaţi afară sunt bine cotaţi. Echipele de club aduseseră atâtea puncte încât speriase Europa. În acest an, fotbalul a început să bată pasul pe loc. Echipele de club au ieşit în bloc din UEFA în această toamnă. Mai sunt ceva minime speranţe cu Steaua. Naţionala a ridicat capul din nou, doreşte să spargă toate tiparele şi să demonstreze că şi generaţia Mutu-Chivu and co. este valoroasă. Până acum, când ne aflăm înaintea ultimelor patru partide din preliminariile lui „Euro 2008” se află în fruntea grupei H. Doar că astăzi va trebui să treacă peste cea mai grea piatră de încercare, returul cu „Portocala mecanică”, în faţa căreia nu am obţinut, în cei 83 de ani de când ne confruntăm, nici o victorie. De soarta acestui meci depinde în cea mai mare măsură soarta calificării pentru „Austria-Elveţia”. Selecţionerul se gândeşte că ar fi bună o remiză, cu condiţia ca bulgarii să se împiedice la unul din meciurile din deplasare cu Albania sau Slovacia, ceea ce ar fi greu de crezut. Pentru orice siguranţă se impune deviza „Victorie”.
Partida 580 din
palmaresul tricolorilor
579 259 145 176 979-765 915
din care acasă
238 151 45 42 524-240 494
După radierea din palmaresul naţionalei a unui nu
