Nobelul pentru literatură este un premiu acordat pe criterii ideologice, pentru că aşa impune testamentul lui Nobel

Biografia lui Doris Lessing este departe de a fi una obişnuită

Doris Lessing e genul de clasic în viaţă la care te gândeşti mai curând ca la cineva care a murit. Acesta e motivul pentru care nobelizarea ei a surprins. Deşi Lessing, născută în 1919, era de aproape 40 de ani pe listele cu candidaţi, nimeni nu o mai vedea acum drept un candidat real. Încetase să aparţină prezentului; era un candidat al trecutului, o persoană din arhive. Canonică. Ne-vie.

Ideologii

Premierea lui Doris Lessing nu ocoleşte ideologia. Nimic suprinzător. Din două motive.Unu. Doris Lessing a intrat în canon pe pile ideologice, via bibliografii academice. În bibliografiile universităţilor a intrat pentru că literatura ei a avut şansa să se asorteze idelogic la două teme care în ultimele decenii şi-au avut partea leului în studiile culturale: (post)colonialismul (ilustrat de Lessing prin ciclul Martha Quest, publicat începând cu 1952) şi feminismul (romanul „The Golden Notebook”, 1962, creator de trend în feminism – ceea ce nu a împidicat-o pe Lessing să fie cât se poate de cotoroanţă cu feministele).

Doi. Premiul Nobel pentru literatură este un premiu acordat pe criterii ideologice, pentru că testamentul lui Nobel stipulează asta. („Direcţiunea ideală” pe care o cerea Nobel literaturii premiabile este echivalabilă cu umanismul şi, în general, cu stânga. Umanismul este o ideologie; şi în nici una din lumile posibile Céline nu o să primească Nobelul înaintea lui Şolohov, deşi Céline e un prozator infinit mai mare decât Şolohov.)

Şi mai pe scurt, Lessing era un candidat perfect compatibil cu premiul. Cu un singur amendament: în urmă cu 20-30 de ani. Nici măcar ea nu se aştepta să îl primească acum: în interviurile pe care le-a dat după anunţarea câ