Dramaturg, prozator, eseist si critic literar, Mihail Sebastian, s-a nascut la 18 octombrie 1907, la Braila. A urmat liceul în orasul natal, apoi studiile universitare de Drept si Filosofie la Bucuresti. În tinerete a frecventat cercul din jurul lui Nae Ionescu, de care s-a departat în timp, pastrând însa legaturi de prietenie care i-au fost mai târziu reprosate. Între 1930-1932 s-a aflat la Paris, într-o calatorie de studii. În 1927 a început sa publice articole literare, precum si traduceri din Marcel Proust si Francis Jammes. Debutul în publicistica a fost în ziarul "Cuvântul" al lui Nae Ionescu, unde a continuat sa semneze articole aproape zilnic, între 1927 si 1934. A scris în majoritatea revistelor importante ale vremii: "Universul literar", "România literara", "Rampa", "Revista Fundatiilor Regale", "Viata româneasca". Ca prozator, a debutat editorial cu volumul "Fragmente dintr-un carnet gasit" (1932). A continuat cu "Femei" (1933), roman care a schitat personajele operelor sale, în special feminine. În 1934 a publicat "De doua mii de ani", roman-jurnal considerat capodopera creatiei sale, un roman al "experientei" si al "autenticitatii", cum l-a numit Camil Petrescu. Au urmat apoi romanele "Cum am devenit huligan" (1935), "Orasul cu salcâmi" (1935) si "Accidentul" (1940). Mihail Sebastian este cunoscut mai ales datorita dramaturgiei sale: "Jocul de-a vacanta" (1938, premiera în acelasi an, la 17 decembrie, la Teatrul de Comedie din Bucuresti, în regia lui Sica Alexandrescu), comediile în trei acte "Steaua fara nume" (1944, montata tot de Sica Alexandrescu pe scena Teatrului National din Bucuresti în stagiunea 1956/1957) si "Ultima ora" (1945, premiera fiind în 1946 la Teatrul National din Bucuresti). Opera lui este una analitica, ce provoaca mari satisfactii intelectuale. Autorul abordeaza cu precadere tema singuratatii si a interiorizarii omului retractil, c