Trei sute de conferenţiari, două sute de manifestări publice, cîteva mii de participanţi într-un orăşel care nu are mai mult de vreo treizeci de mii de locuitori el însuşi. Şi o denumire cel puţin deconcertantă: Festivalul Internaţional de Geografie, aflat la cea de-a 18-a ediţie a sa. Dacă, pe lîngă problematica centrală a energiei, nu s-ar fi întîmplat ca anul acesta ţara invitată să fie România şi să trebuiască să răspund unor invitaţii de onoare, era exact genul de eveniment-mamut la care detest să iau parte.
Şi totuşi, acest festival de geografie de la Saint-Dié-des-Vosges, perfect individualizat prin obiectivele sale, face parte dintr-o categorie mult mai largă de manifestări culturale, care merită toată atenţia, chiar dacă - sau poate tocmai deoarece - nu seamănă nici cu ceea ce sîntem obişnuiţi să considerăm un festival şi nici cu ceea ce aşteptăm de la un colocviu ştiinţific.
Mai întîi, este opera unui om politic, fost ministru şi fost deputat european - cum îi place actualului primar al oraşului să amintească -, dar şi fost geograf. Şi este astfel (şi) o acţiune politică într-o urbe în sărbătoare, de natură să ofere o culoare aparte localităţii, o mîndrie şi un sentiment de apartenenţă al localnicilor, de natură să asigure iniţiatorului său un al doilea mandat şi un loc aparte în parnasul local. Un prim aspect de luat în considerare deci, şi de către aleşii noştri locali: se poate ieşi în lume şi altfel decît prin cartea recordurilor pentru cel mai mare gulaş sau cea mai lungă funie de ceapă...
Dar, evident, nu acesta este cel mai interesant lucru în contextul de faţă. Interesant este ceea ce oferă, de fapt, acest "festival". Ei bine, oferă de toate! De la un forum al cărţii pentru adolescenţi, la filme pentru toate vîrstele şi gusturile (nu a lipsit, bineînţeles, nici prezentarea filmului lui Mungiu); de la o colecţie impresionantă a