Bătăi cu săbii, cuţite şi topoare, focuri de armă, urmăriri cu maşini, distrugere de bunuri, oameni tăiaţi, desfiguraţi, aduşi în comă la Spitalul de Urgenţă, o administraţie neputincioasă şi o poliţie depăşită de situaţie - aşa arată Craiova, mai bine zis micu’ Harlem. Clanurile de romi se vânează între ele, asta când nu sunt ocupate să se masacreze reciproc cu clanurile de români, cartiere întregi sunt terorizate la miezul nopţii de zgomotele înfiorătoare ale gloanţelor şi de urletele de atac scoase de combatanţii angrenaţi în luptele de stradă dintre bande. Între timp, autorităţile locale şi poliţia se mărginesc la acţiuni care dau bine la imagine, de genul simpozioane şi mese rotunde despre combaterea infracţionalităţii sau despre problemele romilor, dar fără efecte reale în practică. La doar o zi după o astfel de manifestare organizată de poliţie în colaborare cu reprezentanţii comunităţii rome, alt cartier din Craiova a fost terorizat de un schimb de focuri între clanuri. Nu sunt semne că situaţia se va schimba, dimpotrivă, este evident că oraşul Craiova s-a înscris pe o pantă care duce la escaladarea violenţelor. Tensiunile acumulate din diferite motive - duşmănii vechi de familie, interese economice, politice - între clanurile de romi au atins „cota de avarie“ şi fără intervenţia reală, nu formală, a poliţiei şi liderilor comunităţii rome vom asista la vărsări de sânge care pot cuprinde nu doar mahalalele locuite de romi, ci întregul oraş. Discrepanţele de natură economică dintre romi, stratificarea comunităţii acestora în două clase sociale, o clasă restrânsă de bogaţi şi o mare masă de oameni săraci, apariţia unui val de pretendenţi la conducerea clanurilor format din oameni tineri care „s-au şcolit“ în Occident şi care nu vor să mai respecte tradiţiile rome, gen „judecata ţigănească“ şi „sfatul celor bătrâni“ – toate acestea şi multe altele sunt cât