Persoanele care observă că-mi calc principiile observă de fapt că le calc pe ale lor. Am, ca tot omul, nişte principii, dar, dacă-s intrebat care sunt, nu ştiu.

Persoanele care observă că-mi calc principiile observă de fapt că le calc pe ale lor. Am, ca tot omul, nişte principii, dar, dacă-s intrebat care sunt, nu ştiu.

Cele zece porunci nu-s principii, ci porunci, iar intre ele nu-i nici una care să-mi impună să nu scriu texte pe care să le semneze alţii. In 1993, un evreu descurcăreţ din Montreal mi-a propus să-i scriu, pentru cincizeci de dolari bucata, căte o prezentare de artist local, zilnic, vreme de trei săptămăni. Nu era o treabă care să-mi pună probleme de principiu, atăt doar că urma să laud in chipul cel mai neruşinat cu putinţă, fără să-i fi cunoscut şi fără să le fi văzut tablourile, douăzeci de autodidacţi, şi amatori. Eu scriam prezentările, dar de semnat le semna un critic canadian cunoscut. Pentru simplul fapt că-şi punea numele pe textele mele primea şi el căte cincizeci de dolari zilnic.

In toată lumea există veleitari şi frustraţi, care plătesc ca să fie luaţi in seamă. La New York am cunoscut un bărbat cu stare, foarte complexat, care angajase o agenţie literară ca să-i compună şi să-i trimită scrisori de dragoste "de la necunoscute". Căt despre laudele la expoziţii şi cărţi, cele mai multe dintre revistele care nu contează, dar şi căteva dintre cele care contează publică la comandă cronici elogioase. Artistul plăteşte ca să fie luat in seamă de 200 de dolari, de 300 sau de 500. Cănd l-am intrebat pe agent cum trebuie procedat cu principiile mele, ca să le calc şi ele să nu ţipe, acesta mi-a dat o listă xeroxată cu 27 de superlative, numerotate şi impărţite in clase de căte cinci-şase şi notate cu a, b, c, d şi e. In fiecare dimineaţă imi punea in faţă căteva reproduceri color după tablouril