Am luat metroul ca s-ajung astazi in Washington D.C. Linia albastra.
Simt inca o neplacere cind trebuie sa ma sui la volan. A ramas in mine ceva din oboseala unui drum mai vechi la Philadelphia. Un drum de acum mai bine de o luna. Pe I-95, prin ploaie marunta desi calda, pe una dintre cele mai aglomerate autostrazi din lume – sase benzi de fiecare sens. Desi, daca stau bine sa ma gindesc, intre timp mi-am... inchiriat o sosea in Arizona.
Si am condus acolo cu enorma placere, fara concurenta, printre cactusi inalti de un stat de om, multi dintre ei galben infloriti in mijlocul nisipurilor, si colti de stinca curati ca niste cristale tetraedrice gigantice. Ar fi trebuit, nu-i asa, sa uit de Philadelphia si de ziua de etapa in fotbalul american cind febra unui touchdown mereu intirziat a tinut sub tensiune autostrada Washington-Philadelphia, posedata de soferi de SUV si asa agresivi in depasiri.
Ma rog, astazi am luat metroul. Si am coborit la Federal Triangle, avind apoi ca destinatie finala, dupa un tur pe jos prin fata Casei Albe, Georgetown-ul. Campusul universitar. Unde, in cafeneaua La Madeleine, mi-am propus sa va scriu despre Shakespeare la Washington. Parca acolo ramasesem, nu? Ma tenteaza, fireste, sa sar la capitolul Grand Canyon, abia m-am intors din west, bocancii inca murdari de lut rosu, camera digitala inca plina de instantanee Navajo. Dar hai sa revenim la Shakespeare, la cele trei spectacole rindul trecut mentionate si la un al patrulea, a carui premiera abia a avut loc. Trei victorii si o infringere pentru Shakespeare Theatre Company.
Sa incepem cu Richard al III-lea. A carui premiera am ratat-o in primavara si pentru care am acceptat ideea unui bilet in picioare la ultima reprezentatie. Toata situatia m-a dus cu gindul la Cluj si la zecile de spectacole vazute cindva acolo, asa studenteste, pe vremea ultimei st
