Cu un an in urma, scriam despre Tirgul de Carte de la Frankfurt pe tonul obidit al unui soarece de biblioteca mutat cu arme si bagaje intr-o librarie Barnes and Noble. Fie din naivitate, fie dintr-o obisnuinta mentala suspect de persistenta, cuvintele „carte“ si „industrie“ aveau aerul unui mariage incongru caruia ii poti intelege ratiunea, fara ca pentru asta sa-i admiri neaparat rezultatul.
Dar, odata ce se mai ridica putin valul de ceata al preconceptiilor proprii, ajungi sa intelegi ca ceva din farmecul cartii se rasfringe si asupra industriei insesi si ca ceea ce aducea cu o diorama/diagrama decupata din Bourdieu e de fapt spectacolul viu al unor agenti carora nu le lipseste pasiunea, imaginatia si gustul (controlat) al riscului. Cu alte cuvinte, daca esti dispus sa renunti la modelul vintage al scriptoriului sau la acela, mai modern, al salii de lectura, are si uzina partile ei simpatice.
Dar, lasind gluma la o parte, sa revenim la statistici: Frankfurter Buchmesse, la ora actuala cel mai mare tirg de carte din lume, nu este numai gazda a peste 7.000 de participanti din mai mult de 100 de tari, cu o oferta care ajunge la aproape 400.000 de mii de titluri, fara sa mai punem la socoteala produsele si serviciile conexe; in plus, le asigura editorilor germani asistenta organizatorica in vederea participarii la alte 25 de tirguri internationale si intretine cel mai vizitat site web din domeniul industriei de carte. Fapt inca si mai semnificativ, contribuie intr-o maniera deloc neglijabila la promovarea literaturii germane pe plan mondial. Dar aceasta contributie nu se limiteaza la asigurarea spatiului de expunere sau a unui cadru pentru evenimente cu o audienta mai mult sau mai putin impresionanta; pentru reusita unei asemenea intreprinderi, e nevoie de un intreg sistem strategic care combina initiativele individuale cu implicarea institut
