I-am auzit prin media pe politicieni plingindu-se de „psihoza“ care i-a cuprins „pe colegii“ lor de cind cu scurgerea probelor de coruptie de la institutiile statului catre redactii. Cica le e frica sa mai dea telefoane si sa ceara cu un anume coleg politician sau cu altul din vreo functie ca nu cumva sa fie inregistrati si acuzati de trafic de influenta. Sa nu pateasca precum saracul Remes si sa fie „linsati public“, cum spune chiar logica politica a premierului Tariceanu.
De parca un politician nu are capacitatea de a discerne ce este trafic de influenta, ce este coruptie si ce este o relatie administrativa sau politica normala.
Romania continua sa aiba mari probleme cu coruptia, care este generalizata. Aceasta stare de fapt este perceputa si la nivelul cetateanului care interactioneaza cu diversele servicii publice (sanatate, educatie, administratie) si este in sfirsit demonstrata si la nivelul cel mai inalt al Guvernului. Dar presupusa spaga luata de Remes pentru licitatii este o gainarie in comparatie cu tunurile de milioane date de gulerele albe imediat dupa ’90 si pina deunazi. „Gafa“ lui Remes are doua posibile explicatii. Sau individul este prost gramada de s-a dus ziua in amiaza mare sa-si ia spertul, sau procuratura a inceput sa functioneze, astfel ca politicienii sint fortati sa se orienteze spre maruntisuri pentru a-si potoli calicia. Daca prima explicatie, luata singura, nu este corecta sau suficienta, atunci amindoua, la un loc, pot fi.
Faptul ca starea lucrurilor arata ca in Romania exista coruptie trebuie tratat cu seriozitate. Nu poate fi lasat asa, trebuie facut ceva. Dar ce se mai poate face daca ani la rind orice s-a incercat nu a dat rezultat? O prima metoda este cea a campaniilor. De regula, o campanie platita de un donator international (Uniunea Europeana, Banca Mondiala etc.), purtata de o institutie sau de o
