Zilnic vorbim despre colaboratori, informatori, surse calificate ale Securitatii. Despre ofiteri acoperiti, ofiteri activi, tortionari. Suntem tributari unei prese selective, manipulatoare prin omisiune. Vorbim doar sporadic despre martiri. Ei nu au voce, nu au chipuri, nu au nume.
"...Ana, Luca si cu Dej, baga spaima in burgheji!..." . Sub acesta lozinca s-au conceput manualele de istorie vreme de peste 40 de ani, sub directa indrumare a sectiei de propaganda. Generatii intregi au foste "educate" cu o istorie falsa. Si nu vorbim doar de istoria contemporana.
Dupa ’90, ar fi trebuit ca alti editori de manuale, prespalati, sa refaca istoria, sa scrie cine au fost burghejii si cum s-a exercitat acea spaima.
Dupa canoanele Securitatii si ale Partidului, oricine se opunea Regimului, orice om dornic de democratie si libertate era considerat dusman al poporului si tratat ca atare. Timp de patru decenii, tagma burghejilor s-a ingrosat cu tarani, studenti si muncitori, preoti. Nici dupa 50 de ani nu cunoastem numele lor, suferinta lor. "...Am devenit mai uman, atit de uman incit sint gata de plecare. Daca ma doare, ma doare pentru ca provoc durere acelora pe care ii iubesc..." scria in 1957 un codamnat la moarte prietenului sau.
Burghejii anului 1956 au aparut spontan si solidari cu evenimentele din Ungaria. Ca "tari fratesti", si romanii aveau aceleasi deziderate, aceleasi necazuri generate de imperiul bolsevic. Studentii, intaia categorie sociala revoltata, proveneau in marea lor majoritate din mediul rural. Cotele impuse parintilor lor si spectrul colectivizarii fortate le-au trezit constiinta. In orase, cartelele rationalizarii si penuria de alimente zdruncinau muncitorii. Ingradirea libertatii de gandire a creat un puternic curent anticomunist, antidictatorial. Esecul sistemului comunist era evident. Momentul era propice rasturnarii sistemului. @N_
