Ceramica gasita aici uneste veacurile
La Putna, la o aruncatura de bat de tinuturi romanesti instrainate samavolnic, au fost dezgropate piese ceramice smaltuite in ocru si verde, cu delicate tonalitati din gama galbenului. Sunt probe ale unui mestesug ancestral si, totodata, certificatul de individualitate, as spune, mai degraba, de singularitate al unei arte care a strabatut secolele. Este ceramica/(re)cunoscuta sub numele de Kuty. Reinvierea ei este legata de familia Colibaba, ceramisti din tata in fiu de mai bine de doua secole. Pe ultimii trei descendenti ai acestei adevarate dinastii de modelatori ai lutului bucovinean i-am cunoscut acum vreo treizeci de ani. Ma duceam cu cativa prieteni din Franta la Dragomirna, fascinanta intrepatrundere a canoanelor Bizantului cu geometria ascutita a goticului. La marginea Sucevei, intr-o casuta modesta, cu pridvor si flori, locuia familia Colibaba. Tot acolo se afla cuptorul in care se coceau minunile numite oale, sfesnice, cahle, plosti. Sunt inconfundabile, la fel ca strachinile de la Horezu ori Oboga. Ar merita sa fie expuse in marile muzee ale lumii, precum poarta maramureseana care reprezinta tara noastra la Museé de l’Homme de la Paris. Astazi, mesterul Florin Colibaba lucreaza la Radauti. si-a mutat atelierul intr-o incapere de la Muzeul Etnografic, asezamant organizat exemplar, pledoarie pentru cunoasterea unei vetre folclorice arhibogate, ocolit, din pacate, de agentiile de turism care, prin omisiune, fac deservicii nu numai Romaniei, ci si lor insele. Tot ce creeaza mainile sale, toate motivele care impodobesc artefactele sunt continuarea unui imaginar popular nascut inca inainte de vremea lui stefan cel Mare, domnitorul zugravit pe cahle asa cum a fost infatisat de calugarul-artist Nicodim pe Evangheliarul de la Putna. Regasim zimbrul moldav, cocosul, floarea soarelui - si motivele crestine: Sfantul Gheorghe
