Francezul Antoine Bovis afirma in 1950 ca in interiorul piramidei are loc un proces de mumificare naturala. Niciuna dintre ipotezele facute in legatura cu piramidele nu a fost atat de socanta prin implicatii ca aceasta.
Afirmatia francezului se baza pe o observatie facuta empiric, referitoare la mumificarea micilor vietuitoare care-si gasisera moartea in interiorul piramidei. In loc de schelete, asa cum ar fi fost normal, cercetatorul a colectat vietuitoare bine conservate prin deshidratare.
Rand pe rand, cercetatori din numeroase tari au prezentat rezultate ale unor experimente in care piramida, sau mai general forma geometrica a unui spatiu, poate influenta desfasurarea unor fenomene fizice.
Primul brevet de inventie, deci prima aplicatie "legiferata" a efectului de piramida, ii apartine incepand cu 1959, lui Karel Drbal. Brevetul prezinta un dispozitiv de ascutit lamele de ras, respective o piramida in interiorul careia, pe un suport adecvat se aseaza lama de ras.
Cercetarile efectuate inainte de acordarea brevetului de inventie au aratat ca lama isi mareste de cateva ori durata de utilizare, daca, in loc sa fie tinuta in aparatul de ras sau in ambalajul original, este pastrata intr-o piramida.
Din acel moment (1959) si pana azi, in punctul considerat activ din interiorul unei piramide, s-au plasat cele mai neobisnuite obiecte, in speranta ca evolutia acestora ar putea deconspira ceva din mecanismul implicat.
Singurul lucru cert obtinut este ca evolutia in timp a majoritatii reactilor chimice testate este afectata de forma spatiului in care se desfasoara reactia.
Maretia si in acelasi timp simplitatea complexului de la Gizeh a atras atentia si a nedumerit specialisti din toate generatiile. Sute de expeditii s-au perindat prin fata Sfinxului, incercand sa inteleaga scopul acestei ap
