A fost şi Animâest, ediţia a doua... Scurtmetraje, lungmetraje, studenţeşti, româneşti, animaţiile s-au desfăşurat şi au concurat timp de 10 zile (5-14 octombrie) la trei cinematografe din Bucureşti. Filmele: tocmai bune să te afunzi într-o sală de cinema cu ele şi să uiţi de vremea de-afară. Spectatori: cam puţini, dar cunoscători.
La "Elvira Popescu". Aceeaşi atmosferă ca întotdeauna. Aceiaşi tineri "cu preocupări culturale" care se aşteaptă la o ţigară în faţă, pe scări, apoi se aşază în fotoliile joase din sală, cu gesturi familiare. Acelaşi bătrînel simpatic, cu vestuţă, care proiectează filmele şi care mi-a povestit odată că este pasionat de cinema-ul asiatic. Aceeaşi doamnă binevoitoare de la casă, care, dacă ştii să-i zîmbeşti frumos, te lasă să te joci de-a vînzătoarea de bilete în locul ei, dar numai pentru cîteva minute.
Ce am reţinut din secţiunea "scurtmetraje studenţeşti" (oare cum fac criticii de film de le ţin minte pe toate?): o poveste gotică cu crimă & amor şi cu gîndaci în rolurile principale (Balada lui Mary Slade), o istorie plină de umor (tipic englezesc) a unor prieteni cam rataţi care visează să se îmbogăţească inventînd tot soiul de maşinării stupide (Aventurile lui John şi John), un basm trist despre băieţelul-urît-într-o-lume-rea-şi-ostilă care învaţă (previzibil, dar înduioşător) să devină scamator şi să se împace cu urîţenia lui (Maestrul de ceremonii), o animaţie absolut delicioasă despre micii noştri prieteni de bucătărie - mucegaiul, praful & bacteriile, atît de simpatic desenaţi şi personalizaţi, încît nu puteai să nu ţii cu ei în războiul teribil cu robotul-de-făcut-curăţenie (Dreckmonster) şi o utopie neagră (Programul zilei) despre vieţile noastre robotizate şi uniformizate. După o oră şi jumătate de poveşti animate, chiar dacă nu erai un fan al genului (precum subsemnata), îţi doreai să nu se mai termine. @N_P