Lucian Postu Bagatul capului in nisip nu e doar apanajul strutilor sau al sarmanilor cu duhul. Pe vremea cand infectia scrisa numita "Romania Mare" abia isi scotea in lume furunculele, facea o frumoasa cariera gingasa teorie "Plesu & Co.": "Nu merita sa ne coboram pana la a baga in seama o asemenea foaie imunda".
Drept urmare, in timp ce delicatii intelighenti isi vedeau de turmele lor de eoni, infectia s-a transformat din pseudo-gazeta in partid. Facandu-i astfel pe marii clarvazatori ai patriei sa-l bage in seama, cu varf si indesat, pe bacilul-sef al infectiei, Corneliu Vadim Tudor.
Va mai amintiti? "Votati-l pe Iliescu, singurul care ne poate scapa de pericolul Vadim!". Lasat sa se dezvolte, microbul de duzina capatase, intre timp, proportii tumorale. Iar fostii dezinvolti tipau acum de mama focului, cerand ajutorul popular impotriva fostei entitati neglijabile, nedemne de bisturiul marilor spirite nationale.
De ce am amintit de acest caz clasic de prostie a elitei romanesti? Fiindca zilele astea am fost intrebat, din nou, de diferite categorii de inteligenti: "De ce bagi in seama toate scursurile? Merita sa te cobori la nivelul lor? O sa te alegi doar cu alte scarbosenii din partea lor".
Raspunsul e simplu: fiindca nu exista scursuri care sa se duca singure la canalizare. Si fiindca n-o sa vina nimeni din Japonia ca sa ne puna vidanjele la treaba.
Desigur, intre infectia pomenita la inceput si cele de pe Bahlui exista o diferenta: de marime. In rest, mecanismul e acelasi. Ignorate, focarele de infectie se extind. Apoi incep sa pretinda ca fac parte din normalitate. Pe urma, isi lipesc tot felul de etichete pseudo-onorabile. De aici si pana la pretentia de a sta in capul mesei nu mai e decat un pas. Indiferent ca e vorba de infectia de presa ori de cea politica, administrativa, economica sau pseudo-culturala.
I
