Desfid orice lider politic roman sa raspunda la aceasta intrebare simpla: care este locul Romaniei in Uniunea Europeana? Am intrat, in regula, dar ce facem mai departe? Sunt convins ca nimeni, nici primul ministru, nici presedintele, nici liderii principalelor partide nu stiu sa raspunda. Singura noastra strategie europeana de pana acum, dupa cum a demonstrat-o prestatia lamentabila a diplomatiei noastre in negocierile pentru noul Tratat European de la Lisabona, a fost sa mergem cu cei mari, in cazul de fata cu presedintia germana. N-am cerut nimic, n-am primit nimic, n-am suparat pe nimeni, probabil pe principiul ca daca nu joci, ce-i drept, nu castigi, dar cel putin esti sigur ca nu pierzi. Oare?
Pe de alta parte, daca nu stim ce vrem este logic ca nu stim ce sa cerem. Ne dorim bunaoara ca politica comerciala a Romaniei sa fie facuta la Bruxelles, asa cum am fost de acord la Lisabona? Poate ca ne convine, dar nu cred ca exista prea multi romani care sa stie de ce. Suntem de acord cu scoaterea sintagmei "economie de piata concurentiala" din Tratat, cum a cerut si a obtinut Franta? Aici am mari indoieli, pentru ca Franta a demonstrat de nenumarate ori ca este perfect de acord cu concurenta, dar numai atunci cand companiile franceze sunt mai puternice decat concurentul. Vrem cu adevarat ca Bruxelles-ul sa decida politica vamala a Romaniei? Daca da, atunci ar trebui sa tragem mai serios Guvernul la raspundere atunci cand, din lipsa de bani sau din interes protectionist, inventeaza taxe neeuropene, precum taxa de prima inmatriculare.
Isi doreste Romania o politica energetica europeana? Sper din toata inima ca da, dar ce-am facut in sensul asta? Ce a obtinut concret Romania in discutiile cu ceilalti membri UE pentru a-i convinge de necesitatea unei asemenea politici comune? Inca si mai serios, ne dorim cu adevarat o politica externa europeana, pentru
