În Rovine sunt două localuri unul lângă celălat. Am zis să încep cu Ambra. Lucru foarte simplu de realizat. I-am trecut pragul. Nu este foarte mare. Nevoia de spaţiu se vedea şi din aranjarea meselor. Una dintre ele era aşezată în aşa fel încât bloca accesul în salonul de nefumători al localului. Da, are salon de nefumători! Dar cele două mese de şase sau opt locuri mi s-au părut imense pentru mine singur, aşa că am rămas la fumători. Nefiind decât trei mese ocupate, la care eram şapte oameni, nu era fum în local. A apărut o chelneriţă îmbrăcată în uniformă roşie, cu un meniu. Cele două culori dominante în local sunt roşul şi galbenul. Le găseşti în feţele de masă, farfurii, şervete, draperii şi, cum am mai spus, în uniforma chelneriţelor.
Am privit curios meniul să văd dacă pot găsi o specialitate a casei. Şi am găsit: muşchiuleţ Ambra. Fără altă specificaţie. Nu am stat mult pe gânduri. Dacă asta ştie bucătarul să prepare cel mai bine, de ce să caut altceva?! Am mai cerut şi o salată de gogoşari în oţet. Fără garnitură. Am admirat şi lista de băuturi - lungă! Ce m-a surprins a fost litrajul: toate băuturile spirtoase, vermuturile sau lichiorurile sunt prezentate la suta de mililitri. Chiar şi cele sărite de 40 de grade!
Am aşteptat comanda ocupat cu ştersul mesajelor vechi din telefon. Ca să nu mă plictisesc. A apărut şi muşchiuleţul Ambra. Pentru că nu am comandat garnitură, s-a încercat umplerea spaţiului farfuriei cât mai mult, aşa că muşchiuleţul aşezat pe diagonala farfuriei pătrate era flancat de două foi de salată pe care se lăfăiau două rondele de morcov. Superb, dar dacă tot e pusă de decor, măcar să fie frumoasă!
Revenind la atracţia farfuriei, am încercat să mă dumiresc ce am comandat. Era o bucată de muşchi împletit prin care se iţeau câteva bucăţele de usturoi şi câteva de şuncă presată. Totul pus pe plită. Nu arăta rău deloc. Ustu