Filarmonica bucureşteană a pregătit pentru săptămâna trecută o capodoperă care de mult nu mai răsunase la Ateneu: „Requiemul“ de Giuseppe Verdi.
Ideeacompunerii acestei lucrăria încolţit în minteamarelui maestru italian lamoartea lui GioacchinoRossini, când a propusunui grup de compozitorica fiecare dintre ei să scriecâte o parte a misseifunebre, proiect nematerializatînsă. Cinci animai târziu a încetat dinviaţă Alessandro Manzoni, poet pe care Verdi laadmirat foarte mult, ocazie cu care compozitoruls-a hotărât să creeze un „Requiem“, interpretatîn primă audiţie la comemorarea unui ande la decesul lui Manzoni.
Cu toate că nu a fostdestinată prezentării concertante ori scenice,lucrarea a devenit cu timpul o prezenţă constantăîn repertoriul internaţional, graţie calităţilormuzicale excepţionale, a forţei emoţionale, amăiestriei în folosirea vocilor, având un succescomparabil cu operele marelui creator italian.
Oaspetele invitat de filarmonica bucureş-teană pentru a dirija această capodoperă a fostMisha Katz, dirijor francez născut în fostaURSS, un interpret cu alură paganiniană, cupletele în vânt şi cu un dinamism năucitor almişcărilor pe podium. Din fericire, teatralitateaexacerbată nu are efecte negative asuprainterpretării sau a comunicării cu orchestra, iarpublicul pare a fi fermecat de această manierăneconvenţională de a dirija.
Dedicarea de cătredirijor a acestui „Requiem“ profesorului săuMstislav Rostropovici a fost un gest emoţionant,întrucâtva similar gestului lui Verdi însuşi.Soliştii bine aleşi (soprana Sorina Munteanu,mezzosoprana Gabriela Popescu, tenorulCălin Brătescu şi basul Gheorghe Crăsnaru) aureuşit să realizeze o interpretare de bună calitate,secundaţi la acelaşi nivel artistic de CorulFilarmonicii, pregătit de Iosif Ion Prunner.
A fost un concert de mare succes, derulat înfaţa unei săl
