Faptul ca Premiul Nobel pentru Pace i-a fost decernat lui Al Gore reprezinta un semn de respect cuvenit fata de un lider care si-a demonstrat viziunea, curajul si priceperea in a arata lumii pericolele schimbarilor climatice induse de om. Colaureatul lui Gore este mai putin celebru, dar nu mai putin merituos. Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC) este organismul global al ONU, care sintetizeaza informatiile stiintifice referitoare la schimbarile climatice si le aduce la cunostinta publicului si politicienilor. Decernarea Premiului Nobel pentru Pace catre acest organism transmite trei mesaje.
In primul rand, oamenii de stiinta implicati in cercetarea climei si majoritatea guvernelor lumii au adus stiintele climei in prim-planul dezbaterii politicilor globale. Schimbarea climei este un fenomen complicat. A stapani subiectul necesita expertiza in multe domenii ale stiintei – climatologie, oceanografie, chimia atmosferei, ecologie, inginerie, politica si economie. Nici un cercetator
solitar, nici chiar o echipa
nationala de cercetatori nu s-ar putea descurca. Pentru a intelege schimbarile in toate zonele globului este nevoie de un efort la nivel mondial.
Inca de la instituirea sa in 1988, IPCC a atras cele mai stralucitoare minti stiintifice ale lumii pentru a face un inventar si a explica tot ce se stie si inca nu se stie despre schimbarile climatice induse de om. Diversele grupuri de lucru pregatesc rapoarte prin scrutarea minutioasa a publicatiilor stiintifice. Acest proces este transparent, iar guvernele sunt invitate sa participe prin nominalizarea unor experti pentru diversele grupuri de lucru. Expertii revizuiesc si comenteaza proiectele de documente ale IPCC si aproba rapoartele finale.
Procesul contribuie la acuratete si incredere. Sunt necesari mai multi ani pentru fiecare raport major al IPC
