Eternitatea se prabuseste • Moartea, cu certitudine, isi are chipurile sale, iar acest fapt este dovedit cel mai bine prin stilurile arhitecturale ale portilor catre Eternitate • Tintirimurile apar ca embleme ale starilor sociale, respectiv ale proiectiilor despre ceea ce inseamna odihna vesnica a celor care aveau sa devina defuncti • Cimitirul Eternitatea, al doilea ca marime din tara, este plin de monumente arhitecturale dar si de compromisuri, iar Primaria Iasi nu a aplicat nici un plan de amenajare sau intretinere a monumentelor • Astfel, peste cativa ani, multe dintre monumentele din Eternitatea, daca primaria nu aloca bani pentru restaurare, vor fi regasite doar in albumele foto

La cimitirul Eternitatea, sculpturile vii abunda, evident fiind diferite de ceea ce inseamna acest lucru in cealalta parte a Europei. Multe dintre operele de aici sunt imprumuturi arhitecturale din Vest, asa cum se intampla si in prezent, prea putine fiind materializari ale unor idei autohtone. Cu toate acestea, sunt regasite in acest tintirim numeroase monumente care merita sa fie consolidate sau restaurate, insa municipalitatea si Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural nu au facut absolut nimic in acest sens. Inmormantarea si asezarea propriu-zisa a defunctului in mormant comporta in acest cimitir un amestec de stiluri, de la clasicism, romantism pana la neogotic, desigur in functie de pozitia ocupata in societate de familia celui decedat. Pe de alta parte, institutiile din a caror breasla au facut parte defunctii sunt total dezinteresate sa se ocupe de locurile de veci. Nici universitatile sau liceele nu acorda interes mormintelor profesorilor care sunt trecuti in cartile lor de identitate. Aceasta ca o noua dovada a lipsei de respect nu doar fata de om, ci si de ceea ce inseamna cultul mortilor. "Da, cunoastem problema aceasta a monumentelor,