Cosmarul unui homosexual din Iasi • "...In sufletul meu, tin la un secret, care odata dezvaluit ar putea aduce de la sine sau de la mine mai mult rau decat bine. Si daca ma gandesc de doua ori, nici macar nu e mare lucru: iubesc un baiat", marturiseste Cezar N., un homosexual iesean • Comunitatea de Lesbiene, Gay, Transsexuali, Bisexuali, Queers-ciudati (LGTBQ) din Iasi este poate cea mai haituita comunitate de gen din tara • Nu au locuri unde sa se intalneasca, sa discute, sa simta ca apartin unei reale comunitati • Ba mai mult, oamenii din municipiu prezinta o gandire ingusta in ceea ce-i priveste pe homosexuali, bisexuali, transsexuali, spre deosebire de Bucuresti ori Timisoara, unde acestia au si baruri proprii • "De cand simt asa nu am avut impresia ca acest fel de-a fi al meu este deviant, cum se induce eronat, de multa vreme, in mintea celor din jur. Din punctul meu de vedere, mai deviant este comportamentul unui ins care striga pe strada dupa tine: bulangiule! poponarule!, sau irascibilitatea unora, ce duce uneori la atacuri fizice, total nejustificate fata de noi", a marturisit Cezar N., unul dintre cei pentru care, pentru ca este homosexual, viata de zi cu zi in urbea ieseana este un calvar • Cititi in continuare marturia inedita a unui homosexual iesean, membru al Asociatiei Accept, asociatie de gen din Bucuresti, si ceea ce inseamna pentru el viata, lumea, visele
A vorbi cu un homosexual nu este tocmai placut, caci intreaga istorie creata in jurul lor nu depaseste prea mult aria semantica a cuvantului "poponar" sau "bulangiu". Totusi, daca acesti oameni sunt vazuti mai intai in materialele serioase care trateaza despre homosexuali, treptat sunt intelesi obiectiv, nu ca animale care copuleaza cu alte animale de acelasi sex. Sunt ei pleava, mizeria, deseurile societatii? Sunt ei asa pentru ca asa le este vointa, si care este normal