Din multitudinea de evenimente politice actuale, ce acapareaza interesul mass-mediei si, in extenso, al opiniei publice, evenimente care suporta de cele mai multe ori o abordare mai degraba speculativa si de o intensitate usor prozaica, dezbaterea cu privire la reformarea sistemului electoral.
Si aceasta nu numai ca o cauza directa a unui nou motiv de disensiuni care se astern intre premier si presedinte – pe de-o parte si intre partidele parlamentare – pe de alta parte, ci deoarece acesta implica, mai mult decit orice, responsabilizarea si responsabilitatea fiecarui cetatean in parte, in calitatea lui de factor politic decizional.
Dupa o perioada de continue tergiversari, chestiunea reformarii legii electorale pare a fi de data aceasta supusa unui soi de ultimatum, prin declaratia presedintelui Traian Basescu: acesta anunta, pe data de 15 octombrie, ca, in cazul in care in termen de o saptamina nu va primi spre promulgare legea privind introducerea votului uninominal, va emite decretul privind organizarea referendumului, in aceeasi zi in care vor fi organizate si alegerile pentru desemnarea reprezentantilor Romaniei in Parlamentul European. in replica, premierul Tariceanu se declara in favoarea asumarii raspunderii guvernamentale, afirmind: „nu cred ca lucrurile acestea trebuie facute sub aspectul unor amenintari sau nu cred ca asa trebuie procedat in politica. Eu ma uit in Parlament sa vad cum procedeaza si ne vom da seama foarte clar care este de fapt dorinta: daca vorbim despre o realitate sau despre o dorinta mascata“.
„Dezvrajirea“ declaratiilor oamenilor politici
Cel mai putin util lucru ar fi ca, din acest moment, dezbaterile, de orice fel ar fi ele, sa se concentreze pe „dezvrajirea“ declaratiilor oamenilor politici, creionind impresia generala cum ca la mijloc ar fi intr-adevar vorba de ceva oarecum ocult, ca po