(Foto: Ruxandra Hurezean)
Si astazi, locuitorii din Cioara il pomenesc pe Sfintul Sofronie, l-au canonizat si-l praznuiesc in fiecare 21 octombrie. Nu pentru ca i-a infruntat pe austrieci ci pentru ca a dat viata pentru credinta. Pentru ca ce-i dicta sufletul a fost mai tare decit ce-i dicta stapinirea straina.
Pentru ca el, fiul lui Stan din Cioara a fost in stare sa scoata 7000 de transilvaneni din case, ca sa-l elibereze din temnita. Pentru ca acest Sofronie, cu 300 de ani in urma, avea un crez. Credea in schitul lui ortodox, in sacrificiul lui Isus. Credea in Dumnezeu. Credea in ceva.
Negociatorul de la Cioara
Alungat de unguri din padurea de la Cioara unde isi facuse "o tir' de schit" Sofronie a cutreierat satele din jurul Orastiei indemnindu-i pe romani sa nu treaca la unirea cu Roma si sa ramina la credinta ortodoxa. Stapinirea imperiala s-a ingrijorat si a poruncit arestarea lui. L-au intemnitat in ajunul Craciunului.
in februarie insa, 600 de credinciosi romani l-au eliberat. Sofronie a pornit spre Muntii Apuseni. De acolo se putea organiza si apara mai bine. Viena s-a speriat si mai tare. Conferinta ministeriala hotaraste din nou arestarea lui. Un locotenent maghiar il prinde si-l aresteaza intr-o biserica din Abrud. Romanii afla si se aduna puhoaie.
De data aceasta 7000 de credinciosi ortodocsi ii ataca pe soldatii coroanei si-l elibereaza, la intrarea in Zlatna. Biruinta "armatei" lui Sofronie a insemnat trecerea la calea diplomatica.
Astfel, el convoaca "sinodul" preotilor credinciosi si redacteaza memorii catre imparateasa Maria Tereza si catre Guvernul transilvan prin care cerea: episcop ortodox, restituirea bisericilor, respectarea libertatilor religioase.
Sfintul a nins
Prima ninsoare a colbait dealurile de la Cioara cam cind n-ar fi fost cazul. Mai era ceva
