Venirea toamnei şi terminarea concediilor a făcut să crească traficul auto. De unde mai prin primăvară te temeai să ieşi la drum la orele după amiezei, acum devii victima blocajelor de trafic la orice oră.
De dimineaţa devreme, până seara târziu, pe principalele direcţii de traversare sau de înconjurare a Bucureştiului se merge bară la bară şi nu mai este deloc o mirare dacă faci 2-3 ore între două puncte aleatorii. Bucureştenii au primit această realitate cu o resemnare suspectă, în lipsa unei acomodări mai de dinainte. Majoritatea speră că este o situaţie pasageră şi că după termi-narea lucrărilor masive declanşate de Videanu şi de către bordurarii săi, lucrurile se vor aşeza într-o matcă de normalitate.
Eroare gravă: pentru circulaţia în Bucureşti normalitatea nu va mai veni niciodată. Pentru simplul motiv că trama stradală, complicată şi nefuncţională, a rămas şi rămâne aceeaşi, în timp ce numărul autovehicolelor aflate în circulaţie aproape s-a triplat din 1990 încoace. Şi va continua să crească în fiecare an. Perspectiva este, deci, nu de îmbunătăţire, ci de înrăutăţire a condiţiilor de trafic. Oarece speranţă am fi putut avea dacă unele dintre lucrările de sistematizare aflate în lucru sau în proiect, ar fi fost începute în urmă cu 5-10 ani. Atunci procesul ar fi putut să fie mai puţin dur. Dar nu s-a făcut nimic. A început lucrul la pasajul Basarab, dar înaintează greu şi va dura mult.
Şi nu va rezolva decât o mică parte a problemei. Ni se spune că n-au fost bani. Sau că au fost, dar s-au cheltuit prost. Dacă, însă, vom face o socoteală a ceea ce înseamnă pierderile economice pe care le produc întârzierile şi blocajele în trafic, afectarea gravă a unor procese, vom constata că doar cu o parte din aceşti bani s-ar fi putut rezolva multe lucruri.
Este clar că, pentru ca Bucureştiul să rămână funcţional este nevoie de multe pasaje, dar
