Cum ar trebui sa calificam situatia actuala a relatiilor transatlantice? Printr-o analogie cu bursa de pe Wall Street, am putea afirma ca Alianta e in crestere, Europa stagneaza, iar SUA e clar in scadere.

Alianta "creste" dintr-un motiv clar: dezghetul relatiilor franco-americane in urma alegerii lui Nicolas Sarkozy in functia de presedinte al Frantei. Pentru prima data de la a Cincea Republica a lui Charles de Gaulle, prioritatea Frantei nu mai este sa traiasca in opozitie cu SUA.

Semnele acestei mutatii merg in profunzime, ba sunt chiar spectaculoase. De la inasprirea pozitiei franceze fata de Iran la relaxarea relatiilor cu Israelul, ca sa nu mai vorbim de gesturile simbolice cum ar fi vacanta petrecuta de Sarkozy in America sau vizita la Bagdad a ministrului de Externe Bernard Kouchner – iata Noua Franta, care ia la modul serios in considerare intoarcerea la structura militara integrata a NATO.

Aceasta schimbare este ataat rezultatul unui calcul politic, caat si cel al unor sentimente profunde. in viziunea lui Sarkozy, francezii nu sunt antiamericani, ci doar anti-Bush. Dorind sa rupa cu trecutul – in special cu mostenirea lui Jacques Chirac – si sa adauge o componenta globala la "mandatul sau pentru schimbare", Sarkozy pregateste calea pentru America post-Bush, care bate la usa.

El stie ca "intoarcerea Frantei" ca factor de influenta in Europa presupune o apropiere de America, miscare care va straange automat relatiile Parisului cu Germania si Marea Britanie, pentru a nu mai vorbi de Polonia si Italia. si la nivel emotional "Sarkozy americanul, Sarkozy cel care face" si care doreste sa fie judecat dupa actiunile sale tinde sa se perceapa ca o intrupare galica a visului american. Ca fiu de imigranti, ascensiunea sa din pozitia de outsider la cea de presedinte este dovada vie a deschiderii societatii franceze.

si in SUA atitudinea fata de