"Chilbudios era, la curtea imparatului Iustinian, viteaz in razboi si atat de dispretuitor fata de bani, incat, pentru el, tot castigul era ca, de fapt, nu avea nimic" (Procopius din Cezareea, cca 500-560, Despre razboaie, VII, 14, 1).
Revenim cu aceste randuri asupra momentului evocat anterior. Iata ce scria cronicarul citat despre respectivul moment: "Pe acest Chilbudios, imparatul, prin al patrulea an al domniei (adica prin anul 530, n.n.), il pusese comandant militar peste Thracia si il insarcinase cu paza fluviului Istru, poruncindu-i sa vegheze ca barbarii de acolo sa nu mai poata trece fluviul. Aceasta pentru ca hunii, antii si sclavinii il trecusera de mai multe ori si pricinuisera romanilor pagube de nesuportat".
Evenimentele de atunci si cele care au urmat se petreceau prin si in jurul punctului de concentrare a fortei armate pedestre, ecvestre si navale de la Noviodunum, dintre care cea navala a reprezentat atunci si secole mai tarziu punctul-forte al Imperiului la Dunare si la mare.
Se poate examina aici, in sensul celor deja comentate anterior de noi potrivit marelui bizantinolog D. Obolensky, integrarea treptata in sistemul administrativ si militar, in societate in genere, a unor elite din afara Imperiului Roman. De fapt, acesta si apoi cel Bizantin urmau o conceptie deja concretizata in colonizarea si asimilarea inca de timpuriu in propriul teritoriu a unor grupari etnice neromane. Or, pentru perioada la care ne referim in randurile de fata, informatiile scrise datorate lui Procopius confirma acest aspect al integrarii deja explicate. Desigur, asemenea interrelatii aduc, asa cum realmente se intampla in aceeasi vreme, o adevarata literatura si totodata o lectie de istorie demna de retinut inclusiv pentru zilele noastre. Subiect, cum se stie, de mare actualitate, acela al integrarii nou-venitilor in comunitatile europene de a
