Daca experienta vicepresedintelui Wallström in relatia cu mass media vine din ocuparea, pentru o perioada scurta, a unei pozitii de management in presa, comisarul pentru societatea informationala si mass media, luxemburgheza Viviane Reding, a lucrat ca jurnalist timp de douazeci si unu de ani, imbinind mult timp aceasta cariera cu implicarea politica. In aceasta rubrica au fost prezentate, in ultimele luni, o serie de portrete ale unor inalti responsabili ai Uniunii Europene: presedintele Comisiei si o parte dintre comisari (inclusiv cei veniti din "Est"), presedintele Parlamentului European, reprezentantul pentru Politica Externa si de Securitate Comuna. Astazi si simbata viitoare ne vom opri asupra vicepresedintilor Comisiei Europene, reamintind faptul ca doi dintre ei - italianul Franco Frattini si estonul Siim Kallas - au facut deja obiectul unei sumare prezentari. Daca am incerca o ierarhizare a dificultatii portofoliilor avind drept model guvernele nationale, cel detinut de suedeza Margot Wallström ar parea unul facil sau chiar minor - este vorba de "Relatii inter-institutionale si strategii de comunicare". Totusi, comisia Barroso a decis ca titularul sau sa ocupe functia de vicepresedinte si sa devina, daca este posibil, un simbol al deschiderii executivului comunitar fata de cetatenii Europei. In mare masura, doamna Wallström si-a vazut sarcina ingreunata de momentele dificile prin care a trecut constructia europeana in anii 2005-2006. Daca relatiile Comisiei cu alte institutii ale UE nu au fost niciodata scutite de crispare si conflicte, criza generala provocata de esecul Constitutiei i-a facut pe toti actorii institutionali sa dea dovada de moderatie, pentru a nu intuneca si mai mult un peisaj deja sumbru. Marea problema a doamnei Wallström a fost aceea ca, desi rezultatele muncii ei nu ar trebui judecate pe termen scurt, campania ei in favoarea dialogului