Rugbiul iesean a renascut de multe ori din cenusa, dar nu s-a bucurat de viata fericita pe perioade de timp mai indelungate. Cu doua saptamini in urma, aula Universitatii Tehnice din Iasi a apartinut rugbiului. Fosti si actuali antrenori, jucatori, arbitri, suporteri si finantatori au umplut superba sala din Copou, evocind amintiri din viata agitata a acestui sport si sarbatorind 55 de ani de rugby la Iasi. Emotiile s-au diluat, ulterior, la o sindrofie intre adevarati prieteni, pentru ca, dincolo de disputele de care rugbiul iesean nu a dus niciodata lipsa, practicantii acestui sport stiu mai bine decit oricare altii ceea ce inseamna amicitia sportiva. Un leit-motiv al intilnirii a fost cel al "pasarii Phoenix", supranume ce a apartinut, nu cu multi ani in urma, lui Petru Vieru, cel care a preluat pentru o scurta perioada destinul rugbiului iesean, dar l-a purtat pina la bronzul Diviziei Nationale, in anul 2000. Petru Vieru a sistat finantarea echipei, din motive de sanatate, dar a ramas si acum (nu numai cu sufletul!) alaturi de rugbiul iesean, iar porecla de "Pasarea Phoenix" s-a extins de la nivelul omului la nivelul fenomenului. De fiecare data cind acest sport, la Iasi, era amenintat cu disparitia, aparea, pentru o scurta perioada, cite o "pasare Phoenix" purtatoare de sperante. A venit pe unde telefonice si echipa s-a numit Poli-Agro-Romtelecom. A purtat numele lui Radu Precul, in forma unui Rugby-Club profesionist la Iasi. Mai nou, pasarea Phoenix a ciripit in virful Copoului intr-o engleza cu accent vels. Cu o saptamina in urma, pe stadionul ce poarta numele unei personalitati rugbistice care nu mai este printre noi, Gorun Sandu-Ville, echipa actuala a Iasului a invins cu mari emotii, scor 8-6, echipa RCM Timisoara, resuscitata de disparitia de pe scena rugbistica a Aradului, poate pentru ca la Arad nu vine nici o pasare Phoenix. Rezultatul nu este ingrijora