PUNCTUL PE EI

Luni dimineaţă, pe la ora Imnului, am făcut ochi in compania televizorului pe care-l las să funcţioneze şi peste noapte dintr-o obişnuinţă neghioabă. Neobişnuit şi surprinzător in acelaşi timp mi s-a părut insă faptul că aparatul era poziţionat pe un post muzical şi nu pe unul al buletinelor de ştiri sau al emisiunilor sportive.

PUNCTUL PE EI

Luni dimineaţă, pe la ora Imnului, am făcut ochi in compania televizorului pe care-l las să funcţioneze şi peste noapte dintr-o obişnuinţă neghioabă. Neobişnuit şi surprinzător in acelaşi timp mi s-a părut insă faptul că aparatul era poziţionat pe un post muzical şi nu pe unul al buletinelor de ştiri sau al emisiunilor sportive. După o fracţiune de secundă nedumerirea s-a risipit. Fusesem alungat din ritualul duminicilor cadenţate de bocitoarele frauduloase. Nu am suportat să-i mai văd, să-i mai aud pe ciorditorii, care au apărut la căpătăiul lui Dobrin doar pentru a mai fura puţin din gloria marelui dispărut. Cătă ipocrizie, cătă agresivitate şi cătă nesimţire au risipit in jurul lor cei care au incercat să-şi facă nume propriu in marea de suferinţă de la Piteşti.

Intăiul cotrocenist al ţării nu putea rata momentul. Lacrima electorală a fost reactivată intru fraudarea sentimentală a celor care l-au iubit pe Dobrin căt au putut de mult. Preşedintele l-a decorat pe Nicolae Dobrin şi a mai inventariat o dată profitul autostrăzii Bucureşti - Piteşti. In faţa microfonului a recitat poezia invăţată de la consilieri. La un moment dat a ieşit insă din text şi a gafat monumental. Zicerea de pomină incepuse oarecum inofensiv: "A fost singurul care a jucat cu sufletul". Dacă s-ar fi oprit aici, mai treacă, meargă. Dar a continuat: "Restul joacă fotbal cu picioarele". Normal şi regulamentar. Dacă fotbaliştii ar juca fotbal cu măna ar fi henţ. Numai că preşedintele a dat sens peio