Saptesprezece ani de liste de partid ne-au fost de ajuns ca sa ne saturam de ele. Ma tem, insa, ca uninominalul se va dovedi o frectie la un picior de lemn. Cine ne poate asigura ca la Calarasi n-o sa iasa tot Taracila, ca la Bacau n-o sa iasa tot Hrebenciuc, ca peste tot n-o sa iasa tot Iliescu si asa mai departe. Acum, ca Steaua se duce usurel in jos, se duc in jos si procentele lui Gigi Becali. La urma urmelor, nici votantul nu e mai breaz decat votatul: el isi urmareste numai propriul interes, iar votatul de asemenea. Atat doar ca votantului nu-i iese, in timp ce votatul se bucura de mari succese, mai ales cu noile modificari ale Codului de Procedura Penala.
Din pacate, oferta pentru votul uninominal nu va fi foarte diferita de aceea de pe listele de partid. Sigur, vor lua caimacul numele sonore, iar acestea nu sunt, cel mai adesea, lipite de cei mai echilibrati, constiinciosi, onesti oameni politici. Caci la noi faima se castiga mai ales in afara regulilor, ca sa fiu mai exact, in zona de incalcare a lor. Degeaba ar iesi din randuri te miri ce fizician cu vreo descoperire epocala, tot derbedeul public va fi mai celebru si mai gustat ca personalitate de catre multime, asa cum maneaua e infinit mai gustata decat, sa zicem, Bach.
Pe de alta parte, insa, trebuie incercat ceva in acest cerc vicios al politicii romanesti, din care, ca din dilema lui Farfuridi, nu putem iesi. Solutia mi se pare, oricum, una de avarie, sau mai degraba de criza profunda si greu remediabila. Nu iremediabila, pentru ca Dumnezeu a avut grija ca omul sa nu fie vesnic, astfel incat nereusitii de azi sa poata fi, eventual, la un moment dat, inlocuiti, fatalmente, de unii, poate, mai reusiti.
Delirul listelor de partid a fost cu atat mai intens in anii ‘90 cu cat inainte, la asa-zisele alegeri din timpul regimului comunist, alegatorul avea in fata… liste uninom
