Ultimii cioplitori in piatra • Ultimii batrani care au cioplit o viata intreaga mii de tone de piatra, ridicand cimitire intregi, sute de beciuri, fantani cu duiumul, tot felul de forme din piatra, duc dorul zilelor bune, cand mai puteau face aceasta • "Sufletul meu este chiatra, iar nevasta este sufletul casei. Asta am facut toata viata, am scos din bucatile de piatra ceva care sa fie frumos. E grea meseria de pietrar, da`, mai baiete, sa stii ca daca iti place, nimic in lume nu se compara cu munca de chietrar. Ah, e ceva...tare gingas, chiatra e sufletul meu, nu stiu ce ar fi fost viata fara chiatra...", a marturisit mos Gheorghe, unul din ultimii pietrari veritabili din comuna ieseana Scheia • Acum, aceasta comuna este din ce in ce mai saraca pentru ca vechii pietrari se sting, unul cate unul, si nu prea mai are cine sa poarte daltile prin carnea pietrelor
Sufletele lor s-au modelat dupa carnea pietrelor pe care le-au transformat din blocuri amorfe in forme cu sens. Au facut aceasta o viata intreaga, din copilarie, si nici acum la batranete nu isi gasesc locul fara a ciopli, chiar daca puterile le-au slabit. Ba chiar si orb, unul din ultimii pietrari din comuna Scheia, Gheorghe Slabu, nu conteneste in a da cel putin indicatii cum sa fie ridicat un monument, adica o cruce din piatra. Mos Gheorghe, de patru ani a parasit dalta, echerul si barosul, caci din cauza unei cataracte a orbit la un ochi, iar celalalt este tot beteag, dar tot nu se lasa. La cei aproape 70 de ani, nu era de gasit acasa, ci tocmai la cimitir, oferind unor ucenici fara mult chef de treaba si putin cam chercheliti, masurile pentru ridicarea unei noi cruci din piatra. Desi a cioplit piatra toata viata, pentru mos Gheorghe se pare ca formele neinsufletite ale rocilor de Floresti i-au intinerit sufletul. Din cimitirul comunei, aproape jumatate din monumente, cruci, banci,
