Vănătorii de licurici işi propagă interesele mimănd respectul faţă de inteligenţa unui electorat căruia nu se străduie să-i explice nimic. Oare acelaşi electorat nu a sesizat scandalul care ţine loc, de trei ani, unei guvernări adevărate? Fabrica de dosare caraghioase care ţine loc de justiţie? Absenţa oricărei dezbateri despre integrarea europeană chiar şi acum, in campania pentru alegeri europene?
Deşi in jurul nostru se petrec multe, zi de zi, dominantă, din ce in ce mai agresivă a peisajului ce ne inconjoară, incepe să devină tot mai evidentă: s-a deschis sezonul electoral de măngaiat pe creştet. Iar acest sezon e caracterizat şi printr-un fenomen de-a dreptul ecologic: dispariţia licuricilor.
Tratat pănă mai ieri cu dispreţ, ca o creatură hiperomnivoră capabilă să inghită orice, alegătorul a devenit dintr-o dată o persoană cu nume, prenume, personalitate, probleme, inteligenţă şi demnitate. Politicianul cuprins de febra campaniei nu mai jură nici pe Biblie şi nici pe Constituţie. Jură cu măna pe capul de locuitor.
" Să nu ne inchipuim că electoratul e format din proşti".
"Să nu credem că alegătorii nu vor sesiza..."
"Să nu avem impresia că romănii nu vor sancţiona..."
Deschideţi televizorul pe alte posturi decăt cele muzicale sau sportive. Deschideţi ziarele la alte pagini decăt cea de-a cincea. Acestea sunt propoziţiile care se aud sau se citesc tot mai mult.
Aparent, e o formă de respect. De fapt, avem de a face cu o culme perversă a dispreţului manifestat vreme de trei ani faţă de public. Alegătorul e chemat brusc să constate, inteligent, că omul care vorbeşte - şi numai el- are dreptate. Că merită un vot. Evident, pe lăngă deferenţă şi laude implicite, electoratul primeşte şi concluziile in plic. Pentru că omul de pe stradă nu are timp pentru sofisticării, p
