X
Coregrafia este arta de a misca, in scopul de a crea o opera artistica, volume spatiale prin volume temporale. Unul dintre spatiile coregrafice este, cu siguranta (poate in mai mare masura decit in alte arte),... timpul.
Dansul se constituie din miscari. Miscarile sint facute din momente – particule si vibratii totodata.
Spatiul coregrafic este asemenea ghetii unui patinoar, a carui suprafata este remodelata fara incetare de urmele patinatorilor, adaugindu-se celor vechi pentru a le deforma sau disimula. Fara sa le stearga cu totul. Traiectoriile tuturor miscarilor vor ramine pentru totdeauna inscrise in carnea sa.
Dansul nu reprezinta doar jocul corpurilor care se exprima. Locurile dansatorilor creeaza cimpuri dinamice mai ample, mai vibrante decit cele ale corpurilor insele.
Spatiile dintre doua corpuri care danseaza sint incarcate cu energie, sens si poezie.
Asemenea antimateriei care umple majoritatea universului, aceste spatii invizibile, de nedetectat cu ochiul liber, joaca un rol la fel de important, daca nu chiar mai important decit cel al dansatorilor.
Dispunerea protagonistilor in spatiu constituie una dintre componentele esentiale ale unei coregrafii.
Spatiul... danseaza si el!
Paul Dirac, Premiul Nobel pentru fizica, afirma ca ar trebui sa existe o anume distanta pentru a contempla fata unei femei.
Rationamentul sau era urmatorul: de la o distanta infinita, nimeni nu poate sa vada nimic, in timp ce, de la distanta zero, trasaturile fetei ar aparea foarte deformate.
Exista prin urmare, cu siguranta, o distanta de contemplare ideala, situata intre aceste doua puncte extreme.
Parafrazindu-l, se poate spune ca ar trebui sa existe un punct perfect din care poate fi apreciata miscarea (sau, mai exact, clipa unei miscari) unui dansator in mod optim, incomparabil.
Da, d
