In acest an ne-am intilnit cu opera pictoritei Rodica Maniu (1890-1958) in doua expozitii. Prima a fost organizata la Muzeul National de Arta, iar cealalta este deschisa acum la Galeria Dialog (pina pe 16 noiembrie), aflata in incinta Primariei sectorului 2. Aici se prezinta lucrari inedite ale pictoritei, provenite dintr-o colectie particulara.
in ultima perioada exista un interes crescut, din partea colectionarilor mai ales, pentru opera unor artisti din perioada interbelica ce nu au facut parte din primul esalon valoric al artei noastre.
Acest lucru este binevenit, pentru ca putem construi o imagine mai apropiata de realitatea peisajului artistic, un tablou mult mai amplu al plasticii noastre, al circulatiei lucrarilor in epoca. Exista insa si un neajuns in aceasta tendinta de a scoate la lumina autori mai putin cunoscuti ai perioadei, ajungindu-se, mai ales in sfera pietei de arta, la confuzii in plan valoric, ce denatureaza o reala scara valorica. Am facut aceste precizari nu neaparat in legatura cu lucrarile Rodicai Maniu, ci mai ales pentru ca am remarcat ca exista tendinta de a nu privi critic opera lor, de a o prelua global, fara sa se aplice criterii de selectie absolut necesare.
Rodica Maniu-Mützner face parte din categoria pictorilor care au afirmat in arta romaneasca preferinta pentru pictura postimpresionista. Atrasa mai ales de efectele luminii, ea pune in valoare in lucrarile sale o sensibilitate cromatica de buna calitate, prin care stie sa surprinda, mai ales in peisaje, in compozitiile cu tarani, atmosfera, miscarea, emotia usor romantica. Ea are stiinta de a transpune reactia spontana, trairea unui anume moment. Asa ne putem explica placerea de a lucra direct in natura, dar mai ales putem intelege reusitele ei in domeniul acuarelei. Am vazut acest lucru in expozitia organizata la Sala Cretzulescu a Muzeului National de Art
