Pe strada Vinului, vizavi de casa doamnei Svabinskova, unde inchiriasem două săptămăni o cameră, se găsea o florărie sau poate o farmacie cu geamurile pictate violent cu frunze, ghirlande şi fructe. De la distanţă nu păreau geamuri, ci două tablouri de căţiva metri pătraţi fiecare expuse pe uliţă. Atăt la plecarea de acasă, căt şi la intoarcere, mă intrebam ce-o fi cu picturile alea şi ce putea să insemne cifra 36, zugrăvită fastuos, pe inălţimea de aproape un metru.
Pe strada Vinului, vizavi de casa doamnei Svabinskova, unde inchiriasem două săptămăni o cameră, se găsea o florărie sau poate o farmacie cu geamurile pictate violent cu frunze, ghirlande şi fructe. De la distanţă nu păreau geamuri, ci două tablouri de căţiva metri pătraţi fiecare expuse pe uliţă. Atăt la plecarea de acasă, căt şi la intoarcere, mă intrebam ce-o fi cu picturile alea şi ce putea să insemne cifra 36, zugrăvită fastuos, pe inălţimea de aproape un metru.
Mă găseam de căteva zile la Praga, unde urma să-mi cheltuiesc banii pe o carte tradusă de cehi, fusesem sfătuit de editori ca nu cumva să fac prostia să cer transferul lor la Bucureşti, fiindcă nu mă alegeam cu nimic, aşa că hoinăream prin oraş de dimineaţa pănă seara, imi plăteam berea şi cumpărăturile cu coroane, şi-mi puneam intrebări. La noi trebuia să stai la coadă pentru aproape orice, dar in 1987, cănd se intămplau toate astea, la Praga găseai aproape orice, fără să-ţi pierzi vremea la cozi. Comunismul romănesc era fără brănză, fără carne şi fără pulpe de pui. In Cehia, comunismul era cu brănză, cu carne, cu vitrine pline cu tot neamul de importuri şi cu o lume care, in preajma Sărbătorilor de iarnă, ieşea buluc pe străzile din centru, unde la zeci de tarabe măncai cărnaţi şi beai vin roşu pe săturate. Ce m-a şocat, din prima zi, a fost abundenţa pantagruelică din magazinele alimentare. Am fotografi