In Rusia tarista se spune ca era un rabin foarte intelept care stia sa dea cele mai ingenioase binecuvantari chiar si-n vremuri de restriste. Odata, un evreu mai carcotas, care scapase cu putin noroc de pogromurile din acea perioada, l-a intrebat pe rabin daca el are o binecuvantare pentru tar. Da, fireste ca am, a spus rabinul dupa ce s-a gandit cateva clipe: sa-l tina Dumnezeu cat mai departe de noi.
Dupa un secol XX nebun, dupa experiente tragice, in care Rusia si mutantul sau URSS au fost implicati in aceasta istorie dura, multi au invatat lectia rabinului si toti repeta la unison: sa-l(i) tina Dumnezeu cat mai departe de noi. Timpurile s-au schimbat, au venit transformari majore, insa reflectia si judecata au ramas. Aceasta judecata o stie foarte bine si intelectualitatea rusa: fata de putere e bine sa te tii la distanta. Puterea, de care intelectualul a fost mereu fascinat, odata criticata, iti poate aduce necazuri destul de neplacute, iar rusii au o istorie foarte bogata la acest capitol. Puterea insa mai poate aduce si mari privilegii o data ce ea e aservita, iar acest lucru il stiu foarte bine si intelectualii rusi, dar si puterea de la Kremlin.
Dupa caderea comunismului, intelectualii au rasuflat usurati, caci "raul" a fost lichidat, asa ca s-au apucat fiecare de munca lui. Treptat, insa, au observat ca libertatea si independenta pentru care au luptat atat nu pot fi mentinute atat de usor. Pe zi ce trece, politicul a inceput sa controleze la fel de bine totul, pozitiile se dau pe diverse servicii, iar presa a inceput sa fie controlata fie de stat, fie de oligarhii care sunt mana-n mana cu liderii de la Kremlin. Mecanismul a devenit simplu: slujesti puterea, si onorurile financiare si pozitiile bine plasate vin de la sine. Cu cat discursul de lauda la adresa presedintelui e mai lung, cu atat postul e mai mare. Intelectualii mai carcota